Si raman singura vara asta
Nu stiu daca e din cauza oboselii, sau poate a sedintei, a muzicii, a oamenilor sau a mea. Dar sunt deprimata. Trista ca desi am atatea persoane in jurul meu ma simt mai singura ca niciodata, ca nu am o persoana pe care sa o strang in brate sa-i spun ce simt sa ma alinte si sa ma sarute pe frunte.
De atatea ori ma enerveaza persoanele pe care le vad ca se vaita de toate cele cand a lor viata este numai un continuu dus la facultate trait din banii parintilor si arsul prin baruri la modul boem. Ce artisti suntem noi, cand pe lumea asta avem tot ce ne dorim… ce artisti suntem noi cand totul e perfect, dar nu vrem sa ne bucuram de ce avem doar de dragul poetului din noi.
Si ca titlul postului sa aiba legatura cu ce am scris, vroiam sa spun ca desi stau la camin voi ramane doar eu cu scumpa mea colega, care desi lucreaza la fel de mult ca mine nu prea ne vedem (asta sa fie oare pentru ca amandoua lucram cam mult?). Asa ca imi voi petrece majoritatea noptilor singura…serile de dupa serviciu, care parca uneori mi-as dori sa nu mai existe, sa nu mai am timp sa ma gandesc la mine…
I wait for the final

Recent Comments